Noaptea, moartea îmi dă ghionturi

Uneori, noaptea, moartea îmi dă ghionturi,
mă lovește între coaste
apoi iî simt în inimă colții reci și tăioși
și pentru o clipă mă tem
Apoi mă gândesc la ce mi-ar plăcea să fac
dacă aș ști când se termină totul.
Te-aș îmbrățișa
poate chiar pe tine
(cel ce citești aceste rânduri)
apoi aș scrie, aș scrie oricum, orice,
toate închipuirile, visele, realitățile
Da, aș scrie piesa aceea de teatru după jurnalul altcuiva
Aș finaliza site-ul pentru actori.
Nu mi-ar fi teamă să spun ce simt,
că nu știu dacă e iubire sau iluzia ei,
că aș vrea să încerc dacă vrei și tu
Că m-aș lăsa ție și atât...
Dar nu știu când vine sfârșitul
deși mi s-a spus și realizez și eu că
viața e pe zile,
Nu pot pune punct la acum
să dau apoi frâu liber dorințelor
pentru a le face real.