Craciunul ar fi trebuit sa fie altfel
dar in viata lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum ti le doresti...
Sunt la parinti, acolo unde sunt mai mereu de Craciun. Dar ei au plecat sa vegheze la capataiul unui alt om, care nu se stie daca maine va fi sau nu va mai fi.
Acum e ora cand mosul colinda pe poteci, cand se primesc daruri, cand vin colindatori... Mosul poate ca vine, el nu lipseste niciodata, dar trairile nu sunt cele ce ar trebui sa insoteasca venirea sa. Bucurie? Cantec? Voie buna?
Sper doar, ca maine sa fie... omul acela sa fie bine. Sau sa fie bine pentru omul acela, asa cum o vrea Dumnezeu.
Se spune ca cine moare in ajun ajunge in rai...
Eu am in cap, insa, ajunul de anul trecut - cand tata cauta in desaga mosului, si se bucura de fiecare dar - cand am vazut copilul din el (Da, oamenii nu imbatranesc ci redevin copii). Anul acesta, desaga e mai goala dar nu e nimeni care sa caute in ea... Dar maine... maine se va intampla... Insa nu cred ca va mai fi nimic magic.
Da, imi lipsesc in seara asta parintii, imi lipseste momentul de desfacere a cadourilor, mici, mari, neinsemnate sau insemnate. Imi lipseste momentul... Poate e egoism aici - poate ar trebui sa ma gandesc ca omul acela are mai multa nevoie de ei acum... Dar... de ce a trebuit sa exiate acesta postare? De ce nu se poate ca maine sa fim toti la o masa, eu, parintii si omul acela? Acesta era planul mamei...
Suntem prea mici si nestiutori. Fratele meu e departe, l-a prins Craciunul intr-o tara unde nu exista Craciun. Mi-a spus atat: "Asta e Viata".
-------
da, poate ca a trebuit sa vad, sa simt cum e ajunul fara parinti... daca acum e trist cum va fi cand....?
Sunt la parinti, acolo unde sunt mai mereu de Craciun. Dar ei au plecat sa vegheze la capataiul unui alt om, care nu se stie daca maine va fi sau nu va mai fi.
Acum e ora cand mosul colinda pe poteci, cand se primesc daruri, cand vin colindatori... Mosul poate ca vine, el nu lipseste niciodata, dar trairile nu sunt cele ce ar trebui sa insoteasca venirea sa. Bucurie? Cantec? Voie buna?
Sper doar, ca maine sa fie... omul acela sa fie bine. Sau sa fie bine pentru omul acela, asa cum o vrea Dumnezeu.
Se spune ca cine moare in ajun ajunge in rai...
Eu am in cap, insa, ajunul de anul trecut - cand tata cauta in desaga mosului, si se bucura de fiecare dar - cand am vazut copilul din el (Da, oamenii nu imbatranesc ci redevin copii). Anul acesta, desaga e mai goala dar nu e nimeni care sa caute in ea... Dar maine... maine se va intampla... Insa nu cred ca va mai fi nimic magic.
Da, imi lipsesc in seara asta parintii, imi lipseste momentul de desfacere a cadourilor, mici, mari, neinsemnate sau insemnate. Imi lipseste momentul... Poate e egoism aici - poate ar trebui sa ma gandesc ca omul acela are mai multa nevoie de ei acum... Dar... de ce a trebuit sa exiate acesta postare? De ce nu se poate ca maine sa fim toti la o masa, eu, parintii si omul acela? Acesta era planul mamei...
Suntem prea mici si nestiutori. Fratele meu e departe, l-a prins Craciunul intr-o tara unde nu exista Craciun. Mi-a spus atat: "Asta e Viata".
-------
da, poate ca a trebuit sa vad, sa simt cum e ajunul fara parinti... daca acum e trist cum va fi cand....?
Comentarii
Trimiteți un comentariu