Neputinta

Azi am realizat cat de neputinciosi suntem noi, astia ce uneori ne numim prieteni sau familie sau...

Moartea Malinei Olinescu m-a marcat. Nu stiu de ce? Poate pentru ca intr-o perioada a vietii mele piesa "eu cred" a insemnat ceva... Sau pentru ca imi este greu sa vad artistii ca pe niste oameni asemenea noua... cu suferinte, cu slabiciuni, cu neincrederi... Ii vedeam mai sus - poate ca asa si este - dar sunt gesturi care ii coboara - sau care doar ne fac sa-i percepem in mod real, ca pe niste oameni, ca mine, ca tine - entitati fara renume - oameni normali.

Intotdeauna am crezut ca omul poate fi ajutat... ca, daca este cineva langa el, daca cineva ii arata dragostea sa, ii ofera sprijinul sau, e suficient...Nu cred ca in jurul Malinei nu au fost astfel de oameni... si cu toate acestea... Se pare ca sunt lucruri/fapte in viata pe care nu avem puterea sa le schimbam. Si ma doare asta.

E clar, nu vom reusi sa-i cunoastem niciodata pe cei alaturi de care stam... nu sta in puterea noastra... si nu putem salva ceea ce nu doreste a fi salvat. Imi e clar si totusi mi se pare dureros... Daca nu pot ajuta atunci ce pot face? De ce mai exista prieteni...

A murit ranita in dragoste... eu nu cred doar intr-o singura cauza... Durerea e veche, e profunda si de neinteles... A fost doar picatura ce a umplut paharul... Pacat ca nu a fost nimeni care sa o prinda... Uneori te opresti din gest daca te gandesti la cineva drag... pentru ca nu vrei sa le provoci suferinta. Te opresti... Nu a mai existat nici un gand... Pacat.

Si nu inteleg... de ce nu putem mai mult... ar trebui sa putem nu?

A crezut ca poate zbura... Si a zburat... un fulg aprins de dor