Din trecut
Asa cum am spus, intr-un post trecut, am sa incep sa pun pe blog ceea ce scriam in anii de studentie, adolescenta...
Am vrut sa incep cu o anumita poezie scrisa in anul I de facultate in timpul cursului de geometrie, pe coperta caietului ... Incepea asa "Mi-am imbracat paltonul cu gandul de a-mi ascunde sufletul pacatos, Dar..." Ei bine nu am dat de ea, inca ... Sper sa o gasesc. Insa am dat de alte lucruri de care uitasem si care ma surprind.
Sunt triste... Nu stiu de ce... Cred ca mai tot timpul m-a atras tristetea, suferinta... Chiar si oamenii tristi... mai repede caut a-i intelege pe ei decat pe cei veseli. Cu toate ca, uneori tind sa cred ca veselia unora e un mod de a se ascunde, de a-si ascunde neimplinirile... E important sa stii sa privesti. Sunt si oameni care, da, stiu sa se bucure, stiu sa traiasca si asta se vede in toata fiinta lor... Ii admir.
SA FAC
Ti-am ascultat geamatul si suspinele
Ti-am numarat lacrimile, serile
As fi facut orice ca tu sa nu suferi
Dar, nu ai vazut nimic din toate acestea
Acum, eu, stau si suspin
Acum, eu, plang si sufar
Si nu este nimeni aici, cu mine
Nu este nimeni.
Singuratate,
Cat de mult as fi vrut sa te pot ucide
Dar nu am stiut ce arma sa aleg
Si nici calea nu am gasit-o.
Acum, faci parte din mine
Ce pot face mai mult, decat
Sa te accept si, sa incerc
Sa fac din tine un prieten
In zadar caut acum chipul
caruia ieri ii stergeam fata
de sudoare si lacrimi,
Ceea ce mi-a ramas
Esti doar tu, singuratate.
Nu am pe cine invinui,
Nu am ce mai cere altcuiva,
Ceea ce inca mai pot face
Este sa... imi cer mie
Sa-mi cer ceea ce ieri
mi-a fost prea teama
si sa fac ceea ce-mi cer
Atat, sa fac ceea ce simt.
Nimic mai mult
nimic mai minunat
decat sa fac
ceea ce am visat.
17 febr. 98
trup, imbolnavit si-mbatranit
inca te am, dar intr-o zi
vei fi doar lut
fara de suflet si gand.
Am vrut sa incep cu o anumita poezie scrisa in anul I de facultate in timpul cursului de geometrie, pe coperta caietului ... Incepea asa "Mi-am imbracat paltonul cu gandul de a-mi ascunde sufletul pacatos, Dar..." Ei bine nu am dat de ea, inca ... Sper sa o gasesc. Insa am dat de alte lucruri de care uitasem si care ma surprind.
Sunt triste... Nu stiu de ce... Cred ca mai tot timpul m-a atras tristetea, suferinta... Chiar si oamenii tristi... mai repede caut a-i intelege pe ei decat pe cei veseli. Cu toate ca, uneori tind sa cred ca veselia unora e un mod de a se ascunde, de a-si ascunde neimplinirile... E important sa stii sa privesti. Sunt si oameni care, da, stiu sa se bucure, stiu sa traiasca si asta se vede in toata fiinta lor... Ii admir.
SA FAC
Ti-am ascultat geamatul si suspinele
Ti-am numarat lacrimile, serile
As fi facut orice ca tu sa nu suferi
Dar, nu ai vazut nimic din toate acestea
Acum, eu, stau si suspin
Acum, eu, plang si sufar
Si nu este nimeni aici, cu mine
Nu este nimeni.
Singuratate,
Cat de mult as fi vrut sa te pot ucide
Dar nu am stiut ce arma sa aleg
Si nici calea nu am gasit-o.
Acum, faci parte din mine
Ce pot face mai mult, decat
Sa te accept si, sa incerc
Sa fac din tine un prieten
In zadar caut acum chipul
caruia ieri ii stergeam fata
de sudoare si lacrimi,
Ceea ce mi-a ramas
Esti doar tu, singuratate.
Nu am pe cine invinui,
Nu am ce mai cere altcuiva,
Ceea ce inca mai pot face
Este sa... imi cer mie
Sa-mi cer ceea ce ieri
mi-a fost prea teama
si sa fac ceea ce-mi cer
Atat, sa fac ceea ce simt.
Nimic mai mult
nimic mai minunat
decat sa fac
ceea ce am visat.
17 febr. 98
trup, imbolnavit si-mbatranit
inca te am, dar intr-o zi
vei fi doar lut
fara de suflet si gand.
Comentarii
Trimiteți un comentariu