Normal, anormal

Si am cazut....
nu stiu cum si de ce
dar,
am cazut.

Calea mea a ramas sus
cerul meu e mai sus.
Vad doar o picatura de cer
 taiata de o linie,

o sarma suspendata
de pe care am cazut...

Nu stau bine cu echilibrul.

Acum caut o trambulina
sa ma propulseze iar, acolo, sus.
De fapt acolo nu e sus,
acolo e doar normal.
Am picat din normal,
undeva.
Nu, nu e jos,
e doar  anormal de firesc,
de uman.

A cadea inseamna a vedea si reversul,
asa, normalul devine mai normal.
Si...
poate nu am cazut
ci, doar...
am inchis ochii o clipa
si am vazut lumea altfel
si pe mine altfel.

Care e normalul si anormalul?

doar un joc de cuvinte,
pentru ca in noi sunt prea multi de eu
prea multi de normal, de anormal,
incat e greu sa faci delimitari clare.
Sunt eu-ul firesc sau eu-ul anormal?
Sunt eu.

Un fir de lumina coboara
si urc.
Sarma mi-a devenit strada
iar cerul e iar firesc de infinit.
Sunt pe drum.
Vad oricum.
Sunt.