Am de scris... mult... academic... Am de scris despre suferință și vindecare în procesul de creație teatral. Despre individuare și tot ce presupune acest proces din perspectiva lui Jung. Despre inconștient și manifestările lui. Despre granița subțire care desparte binele de rău, normalitatea de nebunie... Despre sine și împlinirea sa... sau devenirea sa... întregirea sa... Despre eu și măști. Despre anima și animus. Despre dăruirea de sine ca sfințenie la Grotowski. Despre ...
Dacă viaţa nu s-ar măsura în ani ci în cată iubire dăm şi primim am rămane fără de varstă pe viaţă creatori de iubire pentru că iubirea nu e niciodată de ajuns.
M-am culcat pe un nor Mi-am lasat corpul în voia sa Să mă ducă, să mă pierd Pluteam printre alți nori Respiram spumă de săpun Cu parfum de cer Mă afundam Până norul m-a pierdut Și am poposit în brațele tale Într-o îmbrățișare cu parfum de iarbă verde proaspăt cosită. Dacă-mi dai drumul Va trebui să mă cauți Printre flori de câmp Greieri, lăcuste, fluturi În lacrima de rouă Și să mă găseti Înainte să mă pierd iar.
Comentarii
Trimiteți un comentariu