N-am plans

N-am plans, n-am lăcrimat,
de ce?
nu ştiu.
In dreapta ochi inlăcrimaţi,
in faţă, ochi inlăcrimaţi,
tăcere, aşteptare.
Nici măcar nu am lăcrimat...
atat de altfel?
Eu?
eu care lăcrimez
cand văd bucuria invingătorului,
eu, ce nu-i pot citi mamei, fără un nod in gat,
o scrisoare
ce anunţă schimbări majore in viaţa fratelui.
Eu.
Acum,
acum insă...
acum, am un nod in gat
şi aş plange
aş plange pentru tot.
Pentru tot  ceea ce este,
pentru tot ceea ce sunt,
pentru tot ceea ce nu pot
şi nu ştiu de ce nu pot,
pentru tot ceea ce nu am avut
şi nu ştiu de ce nu am avut,
pentru tot ceea ce o să fie
si nu ştiu că va fi
pentru...
Da, aş plange.
Poate că plang
dar, aşa, fără lacrimi,
aşa, pur şi simplu.