Suflet al meu

Suflet al meu, suflet pribeag
printre ganduri, neimpliniri, dorinţe teanc,
calatoresc cu tine zi de zi
ba deprimat, ba vesel,
ba sunt copil, ba sunt batran...
Mă intreb de ce eu,
eu !?
ţie ţi-am fost dat...
de ce si pentru ce?
ce scop ne-a adunat?
har? 
Har să te port, să-mi fi uşor
har să-nţeleg ce scop...
har, oare am eu?
Eu ţi-am dat trup şi chip,
dar tu, faţă de ele eşti atat de diferit...
cum  pot să fac eu oare, să fii văzut si tu,
cand ei se opresc la chipul meu si atat?
zi-mi tu cum pot să fac şi ce,
ca tu să fii vazut şi inţeles?
cum pot si ce să fac să poţi vedea
că lumea asta e chiar lumea ta?
si... nu o lume-n care ai fost doar aruncat,
fara de sens, fara un rost, fara...
o lume-n care tu esti cel ce faci efort,
sa o-ntelegi si s-o accepţi.
De lumea asta e a ta, atunci, desigur, si ea ar putea
sa te accepte aşa cum eşti...
dar tu,
tu esti doar... sufletul meu
iar eu nu stiu cum sa li te arat
sau ... ce nu stiu sa fac, ce nu-nteleg?
nu vreu decat ca-n lumea de traim
sa fii iubit.
sa iti gasesti si tu pereche
asa cum spune in poveste.
E vina mea?
Şi dacă da, cu ce-ai greşit,
de mie mi-ai fost hărăzit?