Rectificari
Am recitit o parte dintre cele scrise de mine aici, in trecut... Pe alocuri am zambit, pe alocuri am realizat ca acum as avea multe completari de facut, in special legat de comentariile unor piese de teatru.
Acum vreau sa invat mai mult despre teatru, pentru ca vreau sa inteleg mai bine. Am citit ce am scris despre Furtuna Catalinei Buzoianu, faptul ca in prima parte nu intelesesem nimic... Atunci gandeam ca asa e scrisa piesa - acum gandesc ca asta a fost "vina" regizorului (nici acum nu am citit piesa - dar nu avea cum sa fie scrisa asa). Incet, incet, incep sa realizez ce face un actor, ce face un regizor si cat de importante sunt scenografia, muzica, luminile, alte efecte... Poate stiam asta, dar luam doar intregul... sau nu stiu...
Acum constientizez ca o piesa de teatru e in continua transformare, pentru ca actorii se schimba, spectatorii se schimba - iar jocul, piesa se muleaza pe toate astea.
Si am mai vazut Furtuna - si a fost bine, de data aceasta am inteles si prima parte.
Ma gandesc ca deseori dupa ce vedem o piesa de teatru care, sa spunem, a fost prea profunda pentru noi, sau pentru care nu eram pregatiti - avem tendinta sa o minimizam. Mie una imi e greu sa vorbesc despre ea, pe de o parte pentru ca realizez ca poate fi vina mea, pe de alta sper ca la a doua vizionare sa o primesc cum se cuvine...
Cum se cuvine....? Oare exista asa ceva? Poate ca ar fi fost mai corect sa spun sa o primesc. Adevarul e ca ne plac lucrurile in care ne regasim, care devin parte din noi, nu? Ne plac lucrurile care aduc si ceva nou in noi...
Cand citesti ceva, cand textul de acolo iti vorbeste despre viata ta... deja e al tau, face parte din tine si iti place ca te regasesti... Si apoi realizezi ca apartine altuia, si te bucuri ca e asemeni tie, desi altfel... Altfel, prin simplu fapt ca a scris asta, a avut curaj sa recunoasca, sa se recunoasca si sa se arate...
Sau poate e un text care doar te face sa vizualizezi povestea - sa o vezi cu ochii tai, sau sa visezi. Poate asta face si un regizor, vede povestea prin ochii lui de atunci... Actorul trebuie sa o transmita spectatorului incercand sa-l faca pe acesta sa primeasca - urmarindu-i reactia, incercand ca jocul sau sa dirijeze respiratia acestora... Intr-o zi poate fi asa, in alta ... in alta regizorul poate schimba ceva - pentru ca ziua aceea e alta, si el e altul si el vede altfel...
Actorul... Ma opresc...
Sunt multe de spus, prea multe - iar eu cunosc prea putine...
Acum vreau sa invat mai mult despre teatru, pentru ca vreau sa inteleg mai bine. Am citit ce am scris despre Furtuna Catalinei Buzoianu, faptul ca in prima parte nu intelesesem nimic... Atunci gandeam ca asa e scrisa piesa - acum gandesc ca asta a fost "vina" regizorului (nici acum nu am citit piesa - dar nu avea cum sa fie scrisa asa). Incet, incet, incep sa realizez ce face un actor, ce face un regizor si cat de importante sunt scenografia, muzica, luminile, alte efecte... Poate stiam asta, dar luam doar intregul... sau nu stiu...
Acum constientizez ca o piesa de teatru e in continua transformare, pentru ca actorii se schimba, spectatorii se schimba - iar jocul, piesa se muleaza pe toate astea.
Si am mai vazut Furtuna - si a fost bine, de data aceasta am inteles si prima parte.
Ma gandesc ca deseori dupa ce vedem o piesa de teatru care, sa spunem, a fost prea profunda pentru noi, sau pentru care nu eram pregatiti - avem tendinta sa o minimizam. Mie una imi e greu sa vorbesc despre ea, pe de o parte pentru ca realizez ca poate fi vina mea, pe de alta sper ca la a doua vizionare sa o primesc cum se cuvine...
Cum se cuvine....? Oare exista asa ceva? Poate ca ar fi fost mai corect sa spun sa o primesc. Adevarul e ca ne plac lucrurile in care ne regasim, care devin parte din noi, nu? Ne plac lucrurile care aduc si ceva nou in noi...
Cand citesti ceva, cand textul de acolo iti vorbeste despre viata ta... deja e al tau, face parte din tine si iti place ca te regasesti... Si apoi realizezi ca apartine altuia, si te bucuri ca e asemeni tie, desi altfel... Altfel, prin simplu fapt ca a scris asta, a avut curaj sa recunoasca, sa se recunoasca si sa se arate...
Sau poate e un text care doar te face sa vizualizezi povestea - sa o vezi cu ochii tai, sau sa visezi. Poate asta face si un regizor, vede povestea prin ochii lui de atunci... Actorul trebuie sa o transmita spectatorului incercand sa-l faca pe acesta sa primeasca - urmarindu-i reactia, incercand ca jocul sau sa dirijeze respiratia acestora... Intr-o zi poate fi asa, in alta ... in alta regizorul poate schimba ceva - pentru ca ziua aceea e alta, si el e altul si el vede altfel...
Actorul... Ma opresc...
Sunt multe de spus, prea multe - iar eu cunosc prea putine...
Comentarii
Trimiteți un comentariu