Glorie si celebritate azi
"Nevoia de glorie vine dintr-un sentiment de totala nesiguranta pe care il avem in privinta propriei noastre valori, de la o lipsa de incredere in sine. Iar cand ezit sa-mi recunosc un merit cat de mic, ravnesc la o celebritate cosmica, as vrea sa fiu cunoscut de tot ce traieste, de-o musculita, de o larva." scrie in notele sale Emil Cioran
Si cat de adevarat ni se pare... Si totusi mai exista astfel de oameni? Azi gloria si celebritatea se inteleg ca atunci?
Cred ca toti in sufletul nostru ravnim la un moment dat la o farama de glorie, de celebritate... chiar daca sa zicem ca asta se traduce in faptul ca o celebritate ne-a raspuns la un mesaj si atat... pentru noi clipa aceea devine extraordinara, clipa e glorioasa nu noi. Astfel simtim ca mai punem o caramida la temelia increderii in noi.
Dar gloria, gloria personala... celebritate, tu sa fii celebru... suna frumos nu?
Sa recunoastem ca uneori ne gandim, sau incercam sa ne imaginam cum ar fi daca, daca am fi celebrii, daca am face x lucru si asta ne-ar aduce recunoasterea... Desi ne mintim, desi ne spunem ca ne este suficienta o viata linistita - si asta pentru ca acum celebritatea se traduce altfel... Poti ajunge celebru prin simplul fapt "ca ti-ai dat chilotii jos si...". Mai nou goliciunea fizica te face celebru...
Ce conteaza ca in multimea din spate e cineva care zilnic gandeste cum sa-i iasa un rol, sau cum sa continue o fraza, sau ce substanta sa adauge pentru a vindeca o boala... De ce oamenii care si-au castigat celebritatea pe drept, nu vorbesc despre ei, de ce se gandesc ca inca mai au de invatat, ca nu au ajuns la capat (desi unii ar dori asta)?.
Nu, ei nu vor atinge momentul de glorie, cred/spun cei cu goliciunea la vedere. Ei sunt niste nimicuri...
Incerc sa imi inchipui ce ar spune Tonciu, sau "celebra" Sanzi... ce ar spune ele despre Ofelia Popii dupa ce, sa presupunem, ca au vazut "Felii" de Lia Bugnar. Probabil ceva de genul "da, si? ce-i cu asta? cine-i asta? ras... a aparut pe vreo coperta? ras... fata, sa vedem in ce club merge, ras... poate bem ceva cu ea".
Da ce te mai face celebru in ziua de azi? Sau poate exista doua tipuri de celebritati, sau de ce doua, mai multe... cate tipologii de oameni atatea celebritati, nu?
- celebrul manelist, celebrul actor, celebrul regizor, celebrul antrenor, celebrul cantaret, celebra Sanzi, celebra Tonciu.... Lista asta e putin ciudata nu? Sanzi si Tonciu - pentru ce sunt celebre? pentru cine? de ce? ce sunt ele? celebre manechine? NOOO!! celebre ce??????
Si apropo, e vorba la ele de neincredere??? Sunt ele nesigure pe valoarea lor? care valoare?! Modeste? Isi doresc ele sa fie cunoscute de tot ce traieste sau au o arie limitata (target bine delimitat)?
Cred ca nu am fost foarte coerenta... dar sunt ganduri scrise la prima mana...
Si cand ma gandesc ca probabil aceasta postare va fi deschisa in special de cei ce fac cautari dupa "sanzi" si "tonciu"...
E drept?
Si cat de adevarat ni se pare... Si totusi mai exista astfel de oameni? Azi gloria si celebritatea se inteleg ca atunci?
Cred ca toti in sufletul nostru ravnim la un moment dat la o farama de glorie, de celebritate... chiar daca sa zicem ca asta se traduce in faptul ca o celebritate ne-a raspuns la un mesaj si atat... pentru noi clipa aceea devine extraordinara, clipa e glorioasa nu noi. Astfel simtim ca mai punem o caramida la temelia increderii in noi.
Dar gloria, gloria personala... celebritate, tu sa fii celebru... suna frumos nu?
Sa recunoastem ca uneori ne gandim, sau incercam sa ne imaginam cum ar fi daca, daca am fi celebrii, daca am face x lucru si asta ne-ar aduce recunoasterea... Desi ne mintim, desi ne spunem ca ne este suficienta o viata linistita - si asta pentru ca acum celebritatea se traduce altfel... Poti ajunge celebru prin simplul fapt "ca ti-ai dat chilotii jos si...". Mai nou goliciunea fizica te face celebru...
Ce conteaza ca in multimea din spate e cineva care zilnic gandeste cum sa-i iasa un rol, sau cum sa continue o fraza, sau ce substanta sa adauge pentru a vindeca o boala... De ce oamenii care si-au castigat celebritatea pe drept, nu vorbesc despre ei, de ce se gandesc ca inca mai au de invatat, ca nu au ajuns la capat (desi unii ar dori asta)?.
Nu, ei nu vor atinge momentul de glorie, cred/spun cei cu goliciunea la vedere. Ei sunt niste nimicuri...
Incerc sa imi inchipui ce ar spune Tonciu, sau "celebra" Sanzi... ce ar spune ele despre Ofelia Popii dupa ce, sa presupunem, ca au vazut "Felii" de Lia Bugnar. Probabil ceva de genul "da, si? ce-i cu asta? cine-i asta? ras... a aparut pe vreo coperta? ras... fata, sa vedem in ce club merge, ras... poate bem ceva cu ea".
Da ce te mai face celebru in ziua de azi? Sau poate exista doua tipuri de celebritati, sau de ce doua, mai multe... cate tipologii de oameni atatea celebritati, nu?
- celebrul manelist, celebrul actor, celebrul regizor, celebrul antrenor, celebrul cantaret, celebra Sanzi, celebra Tonciu.... Lista asta e putin ciudata nu? Sanzi si Tonciu - pentru ce sunt celebre? pentru cine? de ce? ce sunt ele? celebre manechine? NOOO!! celebre ce??????
Si apropo, e vorba la ele de neincredere??? Sunt ele nesigure pe valoarea lor? care valoare?! Modeste? Isi doresc ele sa fie cunoscute de tot ce traieste sau au o arie limitata (target bine delimitat)?
Cred ca nu am fost foarte coerenta... dar sunt ganduri scrise la prima mana...
Si cand ma gandesc ca probabil aceasta postare va fi deschisa in special de cei ce fac cautari dupa "sanzi" si "tonciu"...
E drept?
Comentarii
Trimiteți un comentariu