Lumini si umbre

Ma preling pe zidul de un  galben pal
ca un intuneric ce se lasa peste zi
formele mele sunt alungite
ma vad in gri-negru alunecand...

Stau rezemata de zidul meu
si ma privesc.
formele astea alungite sunt ale mele?
pentru prima data ma vad, altfel.

Imi dau seama ca e doar iluzie,
stearsa lumina a serii si becul de alaturi
prea mic pentru a lumina tot
nu ma ajuta prea mult pentru a ma deslusi.

Stau rezemata de zidul meu
mainile isi amintesc de copilarie
privesc forme jucause ce ies din mine
un strut, un iepure, o camila...

sunt altfel.

Asa ne schimba lumina si intunericul
mereu altfel
iar noi ramanem spectatorii
propriilor noastre forme.