Suflete-mamă

Am căzut din cer
pe o petală de suflet
din care am crescut,
m-am înălţat şi sunt.

Tu, suflete-mamă
ţi-am spus că te iubesc?
că niciodată nu mă voi putea deprinde de tine?
că iţi simt tăcerile, suferinţele?

Iartă-mă, suflete-mamă
că sunt departe, că nu mă-nţelegi,
că mi-e dor, că nu fac...
Iartă-mă.

Suflete-mamă,
tu m-ai învăţat iubirea, acceptarea, iertarea
iar eu asta fac
exersez
iubirea, acceptarea, iertarea.

Mulţumesc suflete-mamă
pentru iubirea, acceptarea, iertarea
pe care mi le arăţi zi de zi
chiar dacă uneori doare...
iar eu, nu fac nimic,
doar invăţ exersarea...