Bicicleta de Viena vs Bicicleta de Bucuresti

Ceea ce m-a surprins iar uneori enervat la Viena a fost numarul mare de biciclete si biciclisti. Surprins pentru ca pentru prima data vedeam parcari special create pentru biciclisti, prima data vedeam ce ar trebui sa insemne banda aceea dedicata biciclistilor si mult discutata la noi. Ma intrebam cum de isi pot lasa bicicletele asa, fara teama ca a doua zi vor constata lipsa unei roti sau ...
M-am enervat, pentru ca neobisnuita cu toate acele benzi, fiecare cu destinatia ei, deseori ma trezeam pe banda biciclistilor "claxonata" ...

Iata doua exemple de parcare:



Cand vom avea si noi asa ceva? Deja au inceput sa apara benzile speciale despre care unii spun ca nu sunt chiar cum ar trebui. Si in Viena erau zone care nu permiteau altfel de benzi decat unele similare cu ce avem acum noi (marcate cu doua benzi si inguste) dar erau si altele mai late.

Deja la noi apar unele proiecte care vor sa incurajeje mersul pe blicicleta. Numesc aici cicloteque in care sunt implicati deja mai multi bloggeri (detalii pe bucurenci.ro)

Insa ma intreb daca e suficient sa dai biciclete oamenilor? Mie una imi e teama sa merg cu bicileta pentru ca in drumurile mele pot intalni caini, sau nu stiu daca voi avea unde lasa bicicleta in siguranta, sau nu stiu daca in zonele fara benzi delimitate ceilalti participanti la trafic nu vor avea anumite reactii...

Drept urmare cred ca avem mult de munca cu mentalitatile oamenilor, trebuie sa-i facem sa accepte bicicleta/biciclistul ca pe ceva firesc asa cum trebuie sa-i facem sa inteleaga ca pe scarile rulante se stationeaza pe dreapta. Trebuie sa avem benzi, parcari si caini linistiti :). Trebuie sa mai treaca ceva timp...

Comentarii

  1. Well done!
    Imi place cum scrii, o sa-l bag la favorite sa ma mai pot delecta din cand in cand cu evenimentele vazute prin ochii tai!

    Citind pagina cu bicicletele din Viena mi-am adus aminte de "experienta mea" asemanatoare cand am fost prima oara la o statiune montana de aici. Urcand cu teleskiul a trebuit sa ne lasam boburile la baza partiei legate simbolic de un gard. Eram convinsa ca nu o sa le mai gasim la intoarcere, dar.. supriza!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Da, ştiu

Sunt lucruri