Dans. Zbor. Zbor frant. Pamant.

Ti-a fost rau? Un rau inexplicabil, aparut brusc... un rau de nedefinit? Ai incercat sa treci de el reglandu-ti respiratia? Nu? Da? La mine uneori merge...
Respir, respir, pastrez ritmul... apoi ...

Apoi sa-ti inchipui un dans haotic, brownian si totusi un dans ca un zbor... desprinderi de pamant... un zbor in toate directiile ca o incercare de a reface toate drumurile, toate trairile, tot ce a fost. Si... la un moment dat, ceva ca o plasa invizibila devine zid. Un zid elastic. Se curbeaza dusa de forta dansului tau pentru ca apoi sa te arunce si sa te izbeasca de pamant. O iei de la capat, mereu si mereu...

Exista un moment cand iti spui ca ai reusit sa treci de zidul elastic, ca ai reusit sa rupi plasa aceea sau ce o fi fost si simti ca te-ai eliberat... ca durerea nu mai e cu tine... Cand desprinderea de pamant e mai inalta, cand crezi ca ai deprins cu adevarat zborul esti aruncat cu forta, izbit de pamant. Sa nu plangi. Caderea nu doare. Sa o iei de la capat.

Dans. Zbor. Zbor frant. Pamant.

Fara lacrimi, fara durere, fara stare inexplicabila de rau.

Dans. Zbor. Zbor frant. Pamant

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Da, ştiu

Sunt lucruri