Intelectuali la cratita
"Moduri de întrebuinţare posibile:
Carte de bucate . Aproape toate reţetele sunt noi sau au ceva special în ele, care le schimbă; nu le găsiţi în alte cărţi. Indicele de la sfârşit o dovedeşte.
Carte de amintiri. Istoriile casei sau ale familiei, copilăria cu mâncatul-tortură, aventurile cunoaşterii culinare şi eşecurile ei...
Carte de istorie trăită. Strâns legată de istoria de familie e şi istoria pur şi simplu, iar ţesătura ei arată că nu numai omul e supus vremurilor, ci şi felul în care mănâncă şi felurile pe care le mănâncă.
Banchet. Această carte e o casă mare cu masa aşternută cu bucurie, la care e poftit oricine doreşte."
mai multe aici
Citind aceasta carte nu am facut altceva decat sa redescopar amintiri uitate... Povestile de acolo (pentru ca fiecare reteta este prefatata de o poveste) m-au intors in timpul copilariei mele (poate nu contemporan cu cel al povestitorilor din carte), am scormonit in memorie dupa povesti si bucate, mi-am amintit cu cata bucurie o asteptam pe mama atunci cand stiam ca aduce ceva bun (chiar daca nu era gatit de ea) - tin minte parizerul de atunci si puiul afumat imbracat in sac de sfoara, maslinele (ma intreb cum facea rost de ele prin anii '80?). Apoi clatitele (clatitele cu urda, clatitele cu flori de salcam).., gogosile desertul rapid al casei... Cofetaria din panta, din fata casei memoriale Iorga, unde gaseam cele mai bune eclere (acum acolo este parc), pomana porcului - ceapa multa cu bulion si bucatele de carne prospata si mamaliga aburinde. Incercarile culinare ale fratelui meu (el era fata din casa pe vremea aceea iar eu baiatul :) ) - inghetata de zmeura, colacei din coca prajiti (nu stiu cum se numeau) dupa o reteta a Sofiei Loren, gasita de el in nu stiu ce almanah. Tin minte ca atat a insistat pe langa mama sa-l lase sa incerce ca pana la urma unul din ei a reusit sa se arda cu uleiul incins prea tare (asta pentru ca mama nu te lasa sa faci prea multe de unul singur la cratita, trebuie sa asiste sau sa faca ea). Si poate ca sunt multe altele...
Deci da, este o carte de amintiri si abia astept sa incerc cateva retede de acolo, cu alte cuvinte, sa o utilizez ca pe o carte de bucate.
Si inca ceva - sunt atat de frumoase povestile, atat de bine scrise incat intri firesc in lumi diferite dar unite gastronomic prin lipsuri sau festine, ajungi sa te pierzi in vremuri insa, sunt unele retete care te aduc in contemporan (precum cele cu scoici, andive, creveti) - asta pentru ca eu nu le pot alatura anilor '40-'50 ...
Eu zic sa cititi, nu strica... chiar daca o faceti doar ca pe o carte de bucate - pana la urma ceva din retele acelea va va aminti de timpul pierdut.Si sigur veti incerca cateva ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu