Precum frunzele

Cum apar și dispar oamenii...
Precum frunzele.

Primăvara, te privesc și îți zâmbesc
Vara, te trag de mâna și te scot afară din casă
Toamna, tu îi cauți, ai nevoie de-un zâmbet
Pentru ca iarna să nu-i mai găsești.

Și uite așa devenim alei pustii.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Da, ştiu

Da, ştiu, speranţa e în mâine ... Mâine! Mâine! Mâine... mâine... Un infinit de mâine pentru a trăi Acum! Da, ştiu, speranţa e în mine... eu, eu, eu, Eu! un infinit de eu pentru a fi! Eu, acum a fi, mâine!
Citiți mai multe

Sunt lucruri

Sunt lucruri care vin, sunt lucruri care pleacă doar eu răman cu mine, pe viaţă. Mai trece cate-un om, mai lasă o mangaiere,  se duc incet în zbor, ca o părere. Şi eu răman aici, purtandu-mă pe mine,  mai grea sau mai uşoară, cu-o mangaiere.
Citiți mai multe