Constatare
Zilele acestea, de cand nu am mai scris (sunt chiar saptamani) am realizat pentru a n-a oara ca nu pot scrie cand lucrez (adica adunci cand imi petrec timpul facand lucruri ce imi aduc banii necesari existentei). Pentru scris, cat si pentru lucrul meu am nevoie de un alt fel de timp, altfel de concentrare, altfel de imaginatie. In munca mea folosesc culori, linii, structuri clare, informatii date pe baza carora crosetez. Si acolo e nevoie de inspiratie, de imaginatie si pentru asta trebuie sa ma concentrez asupra acelui lucru.
Din scris nu am facut o profesie, poate ca as vrea, dar nu e atat de usor. Acum scrisul e o joaca, un mod de a evada, de a-mi petrece pauzele de lucru. Un mod de a-mi folosi imaginatia altfel. Adevarul e ca sufar cand nu pot scrie, simt ca tradez, ca ma tradez. Pentru ca in ultimul timp simt ca scrisul asta ma ajuta. Si atunci cand nu scriu, ceva lipseste. Ma enerveaza timpul care e din ce in ce mai scurt (sau asa am ajuns sa-l percep). Poate e vina mea? Poate nu stiu trai? Dar cine stie?
Probabil scrisul reprezinta libertatea mea. Cand scriu nu ma corecteaza nimeni, nu-mi spune nimeni ca linia aia trebuia sa fie rosie sau culoarea aceea nu e buna, sa folosesc altceva. In scris pot transforma o linie doar in culoare si spun orizontul rosu, in scris soarele poate fi frant, rotund, inegurat.... luna singura, mare... eu pot fi un sobolan albastru sau o floare cu aripi ce zboara peste o mare rosie. In scris pot fi orice fara a da socoteala... in scris eu ma nasc si renasc in mii de feluri si forme, ma corectez daca vreau... sau daca nu ma las asa, gresita... Nu imi trebuie acceptul altcuiva pentru a trece mai departe.
Si totusi nu pot scrie mereu...Si ma supara... Acum scriu pentru ca am o zi libera, asa a fost sa fie... si m-am gandit la asta... si m-am pus sa scriu, direct, fara notari prealabile, altfel mi-as fi pierdut gandurile. Asa le regasesc aici, bune, rele...
Ma intreb cum fac scriitori, cum isi gasesc timp, forta, cuvinte... Da, ei traiesc din asta, deci timpul lor nu inseamna altceva decat scris, citit, cautat, visat...
Am spus aici ca libertatea mea e teatrul... si nu am mintit... Cred ca te poti simtii liber in mii de feluri. Cand scriu e o eliberare a mea, cand merg la teatru e ca si cum m-a pierd in alte lumi... m-a cufund intre cuvinte, lumini, umbre, oameni si raman pierduta acolo... Aici, in scris, ma cufund in mine si ma privesc mai atent apoi ma arat...
Pana la urma libertatea asta tine de cum te simti .... oare confund libertatea cu fericirea?
Din scris nu am facut o profesie, poate ca as vrea, dar nu e atat de usor. Acum scrisul e o joaca, un mod de a evada, de a-mi petrece pauzele de lucru. Un mod de a-mi folosi imaginatia altfel. Adevarul e ca sufar cand nu pot scrie, simt ca tradez, ca ma tradez. Pentru ca in ultimul timp simt ca scrisul asta ma ajuta. Si atunci cand nu scriu, ceva lipseste. Ma enerveaza timpul care e din ce in ce mai scurt (sau asa am ajuns sa-l percep). Poate e vina mea? Poate nu stiu trai? Dar cine stie?
Probabil scrisul reprezinta libertatea mea. Cand scriu nu ma corecteaza nimeni, nu-mi spune nimeni ca linia aia trebuia sa fie rosie sau culoarea aceea nu e buna, sa folosesc altceva. In scris pot transforma o linie doar in culoare si spun orizontul rosu, in scris soarele poate fi frant, rotund, inegurat.... luna singura, mare... eu pot fi un sobolan albastru sau o floare cu aripi ce zboara peste o mare rosie. In scris pot fi orice fara a da socoteala... in scris eu ma nasc si renasc in mii de feluri si forme, ma corectez daca vreau... sau daca nu ma las asa, gresita... Nu imi trebuie acceptul altcuiva pentru a trece mai departe.
Si totusi nu pot scrie mereu...Si ma supara... Acum scriu pentru ca am o zi libera, asa a fost sa fie... si m-am gandit la asta... si m-am pus sa scriu, direct, fara notari prealabile, altfel mi-as fi pierdut gandurile. Asa le regasesc aici, bune, rele...
Ma intreb cum fac scriitori, cum isi gasesc timp, forta, cuvinte... Da, ei traiesc din asta, deci timpul lor nu inseamna altceva decat scris, citit, cautat, visat...
Am spus aici ca libertatea mea e teatrul... si nu am mintit... Cred ca te poti simtii liber in mii de feluri. Cand scriu e o eliberare a mea, cand merg la teatru e ca si cum m-a pierd in alte lumi... m-a cufund intre cuvinte, lumini, umbre, oameni si raman pierduta acolo... Aici, in scris, ma cufund in mine si ma privesc mai atent apoi ma arat...
Pana la urma libertatea asta tine de cum te simti .... oare confund libertatea cu fericirea?
Comentarii
Trimiteți un comentariu