Când tăcerea
când tăcerea urlă în tine că vrea să vorbească
las-o! ajut-o! dă-i cuvinte!
altfel vei simţi durerea neputinţei de a evada.
Aşteptând să o iau de la capăt
Mă mişc greu Îmi târşâi picioarele prin nisipul ăsta Şi mă afund Nisipul în sine e uşor Dar acum, acum când trebuie să merg mă ţine pe loc atât de încăpăţânat... Vreau să ajung la marea cea mare Să-mi las corpul să plutească Din când în când un val să mă lovească Durerea să îmi amintească încă trăiesc. Mă mişc greu Nisupul a început să mă ardă valul salvator, al stingerii, e mai departe Mă preling odată cu nisipul prin viaţă Am să mă opresc pe fundul clepsidrei Un fir de nisip Aşteptând să o iau de la capăt.
Comentarii
Trimiteți un comentariu