Două ferestre

Stau cu ochii fixati în ecranul calculatorului,
așteptând, cumva albul foii să fie acoperit de litere
care să-i spună porumbelului de la geam
că nu-l înțeleg, că nu știu ce tot caută.
Poate vrea un loc sigur pentru o familie nouă
sau doar un popas între două lungi zboruri
Dar tot nu înțeleg de ce a ales fereastra mea
balconul meu
și tot revine
și revine...

Aș vrea foaia asta albă și falsă
Să se acopere de cuvinte
și apoi să-și ia zborul
precum porumbelul
fără să știu pe unde colindă
și ce caută
ci doar din când în când să facă popas
iar la mine.

Și am un porumbel la fererastră pentru că am deschis-o
Și am cuvinte pe foaie pentru ca mi-am creat-o.
Două ferestre
Real, Ireal.