...

Inima copacului s-a sfărâmat
Două bucăți de lemn
Două iubiri ce au fost odată un intreg
Copacul ce respira și dăruia iubire
copacul ce ne imbrățișa cu umbra sa
când ne așezam gândurile pe scoarța cu mușchi verde și licheni
Câte gânduri de oameni a auzit copacul?
Și cum știa să păstreze pentru noi
toate culorile și parfumurile anotimpurilor trecute prin el
și să ni le dăruiască pe toate
păstrând pentru sine doar tăcerea și așteptarea și...
moartea, singurul lucru pe care noi i l-am dăruit
In semn de mântuire?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copacul

Visul nebunului neîntregit

Da, ştiu