Seri

Sunt seri in care mintea mea dă spectacole
O conectez la muzică, închid ochii şi...
Incepe lin, fără gong, fără anunţ de închiderea telefoanelor, fără cortină ridicată
doar mă aşez mai bine în mine şi privesc...
Atat de liniştitor dansul acesta, ce plutire, ce culori neştiute...
Nu ştiam că mă pot mişca atat de firesc,
nu ştiam că pot vedea cu ochii închişi
că pot dansa fără să mă mişc
Viaţa asta trăită ăşa e atat de frumoasă.
Spectacolul acesta e viaţa mea altfel?
Sau e doar un alt eu, fară chip, mai liber şi necenzurat,
ce se ascunde de afara realului în eul meu cu chip?