Simt că mă pierd

Simt că mă pierd clipă de clipă
Cuvânt cu cuvânt, gând cu gând
Așa, precum toamna se pierde frunză cu frunză
Adiere fără de foșnet, lumină fără căldură...

Ne golim.

Copaci goi, gânduri fără substanță, cuvinte fără sens.
Așteptăm și sperăm la o nouă primăvară.
Intr-un cerc continuu de zale,
pe care ne chinuim să nu le pierdem,
și la care construim mereu și mereu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copacul

Visul nebunului neîntregit

Da, ştiu