Am călătorit prin trecut

Am călătorit prin trecut
Din amintire în acum
Străzi mai mici, totul mai mic
Dealuri îngrădite
Case dispărute, ruine
Dar mai multă culoare
Mai mulți oameni
Și liniștea ici-colo,
În doze mai mici.
Nimic nu mai e cum a fost.
Pasărea asta ce cântă e tot din trecut?
Nu.
E acum, aici, aproape
Îmi stigă că nu e cazul să disper
Nu am pierdut chiar totul,
Mai sunt fluturi albi, colorati, de noapte
Mai sunt margarete, tremurici și maci
Mai este ea și sunt altele ca ea, ce îmi cântă la geam diminețile
Mai sunt cei ce mă iubesc și cei pe care îi iubesc
Mai sunt guguștucii ce vin să mă vadă la ore fixe
Mai sunt greierii ce încă se aud printre blocuri
Și tot așa, multe altele...
Eu doar am crescut și-mi este dor
De cireșul cel mare din curte,
De strada din Sighișoara
liniștită și pustie precum un platou de filmare înainte de a se striga "motor"
(așa îmi închipuiam eu a fi)
De dealurile și poienițele libere, fără garduri
De soc, de muri, de fânul uscat, chiar și de livada cu pruni (deși am ajuns să urăsc culesul prunelor)
De bunici.
Mi-e dor de ce însemna copilărie.
Și când te gândești că atunci îmi doream să mă fac mai repede mare
deși mama îmi zicea că asta nu e așa o bucurie, și a fi mare nu e aşa ușor, că voi vedea...
Acum văd.