Liniște

Când coboară liniștea e plăcut
Nici un tumult în adânc
Doar adieri ușoare de vânt
Ce mângâie câte un gând.

Aerul pătrunde adânc
Si naște un zâmbet în trup
Sufletul emoții revarsă
Cât să ajungă o viață.

Și fluturii simt și-și iau zborul
Prin adieri, peste gând, peste trup
Iar sufletul ușor, de ei se agață
Și se-mprăștie precum păpădia în vânt.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cunoaştere

Doi paşi înainte, doi paşi înapoi Uneori asta înseamnă încercarea de a cunoaşte alt om. Când zici că ai mai făcut un pas pe drumul încrederii reciproce Un gând răsărit din temeri se pune obstacol Şi faci un pas înapoi, mai greu cu o întrebare. Nu-ți rămâne decât să te desprinzi din dans Sau să rămâi acolo, până când vă veți simți unul Iar dansul devine zbor.
Citiți mai multe

Visul nebunului neîntregit

Îmi țin în frâu nebunia De teamă să nu-ți strivesc iubirea. Mint nearătându-mă pe de-a-ntregul? Sau aşa sunt eu, vindecat de iubire? Mă vezi nebun? Sau doar om bun? Mă vezi întreg sau reîntregit d e-a ta iubire? Chiar mă iubeşti? sau e doar vis? Visul nebunului neîntregit.
Citiți mai multe