Fluturele alb

Noaptea peste pleoape îmi coboară fluturi
Mii, colorați, jucăuși
Imi gâdilă ochiul până ce nervul optic
Devine fluture alb și-mi zboară prin creier.
Fiecare neuron se deschide pentru a-i fi gazdă
Iar eu zâmbesc la fiecare atingere a lor
Dar fluturele alb caută altceva,
Neuron cu neuron, el caută
Pâna ce încep să râd iar pleoapele mi se deschid
Mii de fluturi colorați mă inundă
Și simt cum devin lumină
prin îmbrățișarea lor cu cel alb.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gânduri

Nu ninge, nu plouă, nu bate vântul E doar noapte și liniște Gândurile mele se ciocnesc de-a valma Precum stropii de ploaie Plouă cu gânduri, mi se va inunda cutia craniană Și nu se întrevede nici un îngheț Coboară doar ceața și nu mă mai văd Dar oare mai văd ceva? Știu doar că ți-am citit Ție prietene, cel de azi Și mai știu că asta mi-a amintit de prietenul de ieri Și lui îi citeam... Și mă întreb ce face? Cum mai e? Și asta mi-a adus aminte de un alt prieten De care râdeam în studenție când adormea pe scaun învățând El e bine, din când în când ne mai trimitem un mesaj... Cum trece timpul... iar ei au plecat și nu-i mai recunosc numai eu îmi pare că am rămas pe loc Și gândurile-mi călătoresc din ieri în azi, din azi în ieri sau în mâine Crâmpeie de viață, a fost? n-a fost? Și vreau să nu mai doară dorul. Câtă liniște în afară, cât tumult înăuntru Și asta pentru că ți-am citit dintr-o carte ... că încă mai port în mine îmbrățișarea ta strânsă Atunci am știut că
Citiți mai multe

Sunt lucruri

Sunt lucruri care vin, sunt lucruri care pleacă doar eu răman cu mine, pe viaţă. Mai trece cate-un om, mai lasă o mangaiere,  se duc incet în zbor, ca o părere. Şi eu răman aici, purtandu-mă pe mine,  mai grea sau mai uşoară, cu-o mangaiere.
Citiți mai multe