Am poposit

Azi am poposit pe acoperisul casei tale
Ți-am ascultat pulsul, cânta
Plecarea mea te transformase
Erai doar trup pierdut printre cearceafuri albe de nori
Iar eu nu mai puteam sa te ating
Ne despărtea timpul
Doar cântecul inimii tale rămăsese captiv intre ziduri
Iar eu, cu fiece ninsoare, coboram sa-l ascult.
Sunt un fulg de nea, si mă topesc pe acoperisul tau
Mereu si mereu
Fără anotimp
Din ziua in care am iesit pe usa aceea,
Fară să-ți spun "te iubesc!".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gânduri

Sunt lucruri