afi altfel

Ieri seară am fost aruncată pe un nor Am rămas toată noaptea acolo până norul m-a îngropat Acum m-am trezit, dar norul e în mine Ii simt gustul dulce-amar. Iar pleoapele se chinuiesc să nu-l împrăștie. Un copac uitat, nebăgat în seamă, a înflorit Când cineva a pus mâna pe umărul său. A aflat ce nimeni nu voia să-i spună? Să vorbim despre iubire în tăcere. Un om și un... și o... și... Un om a dansat cu mine. Nu, nu... Eu, da, eu am dansat cu mine cum o fac mereu și mereu când mă pierd. Nu. Când mă regăsesc. Da. Minunat basm Eu. Nu, nu eu. Tu. Da Tu. Mereu și mereu aceeași întâlnire, eu și eu , amintiri, necunoaștere, recunoaștere... Prezentul nu există, s-a dus deja Dar norul va rămâne mereu al meu, cu mine, mai dens, mai palid, mai nostalgic Norul lui "a fi". Gândesc deci... nu exist. Doar norul.... -------------------------------- Aseară am văzut N(aum), fără să cunosc multe despre Naum, poetul, omul. Acum voi incerca să aflu, pentru a înțelege norul...

Da, ştiu, speranţa e în mâine ... Mâine! Mâine! Mâine... mâine... Un infinit de mâine pentru a trăi Acum! Da, ştiu, speranţa e în mine... eu, eu, eu, Eu! un infinit de eu pentru a fi! Eu, acum a fi, mâine!

Rostul omului e iubirea Fără iubire suntem copaci morți înainte de primul mugur. A iubi și a dărui sunt creșteri de ramuri către cer. Doar a primi, fără a da e toamna dinaintea ultimei ierni, frumos colorată dar fără de întoarceri și fără îmbrățișări cu aer de primăvară. Îmbrățișarea presupune a da o frunză din tine pentru un mugur în celălalt.