azi e luni
si ma gandesc la zilele trecute... centrul vechi al Bucurestiului... Nu mai e deloc ce a fost candva, nu mai sunt strazile acelea pustii, misterul linistii, al cladirilor care stau sa cada... Acum e altceva. E sufocare! Lipsa de aer! Nu mai ai pe unde trece! Daca nu sunt strazi in reparatii - atunci sunt terase, foarte multe terase... Pana si intrarea Teatrului de Comedie a devenit o terasa... E trist, pentru mine cel putin e trist. Nu mai gasesc acolo placerea plimbarilor linistite de alta data, senzatia evadarii intr-o alta lume... E o alta lume, dar nu mai e lumea mea... E o alta lume dar nu ma are mister... Jos lux, sus ruine. Trecerea dintre cer si luxul de jos, al pamantului (falsul lux, amagitorul lux, mincinosul lux, iluzionarul lux) se face prin ruine. Asta ne leaga de cer... trecutul... Luxul de jos e trecerea noastra amagitoare pe aici. Asa ne place sa ne mintim ca traim si o facem bine si frumos. Pacat. Se pare ca evoluam mergand cu spatele. Intotdeauna la noi evolutia ...